O adiere ca o scuturare blândă
de floare albă ninsă peste dimineţi
cu chipuri de lut palide
şi gânduri prea mici
pentru tine, iubito,
mă face să zâmbesc…

Tu chicoteşti, cu cireşe coapte
pe la urechi, ca în zile de sărbători;
fascinată de veselia din jurul
caruselului cu iubiri
învârtite,
răsucite…

Nefiind a nimănui ,eşti tocmai bună
de a fi pusă,drept pedeapsă,
cu-al tău surâs
de vară
umbră ...
Soarelui!


This entry was posted on 8/11/2010 08:56:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: