In taină, la schitu-mi de sihastru,
îmi închid sufletul în aşteptare...
când tu nu-mi eşti...!
şi pleoapele peste icoana
frumuseţii tale pictată
în blândeţi de smaralde

Te caut, rătăcind prin amintirile noastre,
ca şi când tu ai fi aievea...
cu-aripi de Lumină
frânte

Aprind în calea ta praf de stele
ca să mă vezi, căci numai tu,
Pasăre-albastră, poţi să-mi stingi,
cu-al tău sărut de foc,
văpaia din inimă
ce mă arde!
…………………….
....şi-acum sunt
de dorul tău înfrânt... !


This entry was posted on 8/18/2010 06:16:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: