Când sunt plecat
8/11/2010 08:54:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comentarii
Mă frige amintirea ta-icoană scursă
în picătură de cleştar din colţ verzui de stea
(preaplină de dulce- amar...şi de dor fierbinte)

Când sunt plecat, ar fi de-ajuns doar un gând...
să-ţi amintească despre mine,iubito

Dar, el fiind necuvânt...
l-ai simţi doar în trecere,
când eu tot vin
si tot plec...
fiindu-mi foame de şoapte de iubire
şi sete de roua fină prelinsă
printre petale de floare...
din care dorul meu
se-adapă
cu prea mult drag!


This entry was posted on 8/11/2010 08:54:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu