In pragul casei tale as vrea să-ţi rămân,
pe veşnicie, un tandru Soare...
şi să laşi fereastra larg deschisă,
cănd tu vei vrea în noapte să-ţi revin...
ca si-un Prinţ de floare!

De câte ori tu-mi vei pleca
sau imi vei veni...
eu să-ţi iau vamă
câte-un sărut,
cu raze a mângâiere
şi cu dulci fiori !

şi-n cupa florii tale
să torn, cu drag,iubito,
nectar de dragoste...
de cate ori tu mă doreşti
şi mi te-araţi în oglinda lunii...
despletită şi goală,
o frumoasa Prinţesă-floare!

Un vlăstar răsărit ca-n poveşti;
un Făt-frumos rupt ca din Soare
sau o zână preafrumoasă
ca şi ispita din Lună,
să-mi dăruieşti...
nascut din plăceri...!
(cu-arome şi gust de miere
şi din sevă dulce-zemoasă
ca de piersică...!)


This entry was posted on 8/06/2010 06:21:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: