Dacă tu ai fi pian,
cu degete tremurânde,
aş atinge clapele tale
ca să-ţi cânte sufletul !

Fascinat de cantecul tau,
cu-o mână aş mângâia tăpşane de dor
şi aş răsfira, către apus,
notă cu notă, firele umbrei tale

Cu cealaltă, fiind plecat...
aş acoperi uşor norii...
ca-n degete să simt pulsând
seva unui senin de verde
ce va veni...din noapte,
cu revărsat de ape şi frumos
ca un răsărit de soare !

Cu-amândouă ti-aş cuprinde
pe după umeri cerul
şi cu toate sunetele divine
m-aş tot înalţa... uitând de mine!

Pierdut cu tot cu şoapte,
aş săruta dulce curcubeul
apărut între noi şi stele...
ca pe-o partitură
ce mă seduce
şi mă duce
în raiul
din sufletul tău !

Apoi…tresar...deschid ochii
şi mă scutur domol de visuri...
şi-n noaptea magică
mă văd mergând din nou pe jos...
cufundat în cele lumeşti,
cu tine de mână, iubito!


This entry was posted on 8/07/2010 07:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: