Soare ratacind apus
9/02/2010 06:31:00 p.m. - Posted by Silvia Cireasa - 0 comentarii
De câte ori Soarele e plecat,
rătăcind apus, mă cuprinde tăcerea
ca şi când odată cu el
se cufundă deplin
în uitare
şi gândul meu

Te voi împresura cu tăcerile mele,
curgându-ţi lin ca lumina de-nserare
a noului Soare ce te inundă...
(şi te voi cuprinde-n braţe...iubito!)

Cu-ale mele gânduri şi cuvinte nerostite,
îţi voi lăsa pe buze rostiri fără noimă
şi sacadate suspine
când tu,
balerina-stea,
te vei aşeza mare
pe-altarul iubirii

De pe cerul sidefiu, sub steluţe mici,
voi gusta merele-ti dulci....
de câte ori voi rătăci...
ca si soarele apus!


This entry was posted on 9/02/2010 06:31:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu