Oricât de greu mi-ar fi...
pentru tine,iubito,
din genuni m-as răsari
totdeauna!

să te ştiu...şi să te colind
ca un val rătăcind hai-hui
peste marea ta de iubire
şi să mă lovesc uşor,
ajuns cu drag,
de-ale tale maluri
de dor!

fremătând,
spumă să-ţi las
pe margine de ţărm!
apoi...
să ţi-o iau tribut
şi cu ea să-mi catifelez
tot drumul meu
până la apus

în adâncul nopţii,
tu, iubita mea, vino
să m-atragi cu ispite
spre ape...
(şi vamă să-ţi dau câte-un sărut...
pentru fiecare ivire din al tau abis...!)
ca un nou şi frumos
Răsărit de soare!


This entry was posted on 8/03/2010 06:39:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: