Prinţesă-floare,
pe prispa Casei Soarelui,
cu drag, aşa cum mi-am dorit,
ai lăsat semne...
si sunt urmele palmelor tale
pe care ti le-ai aşezat in poală!

Ce mă cheamă să-ti vin si sa gust
din roşul dragostei aprins
şi din fagurii tăi cu miere

Să te-aşez uşor...şi să te-alint!
sub umbra de verde-negru
lăsată de soarele ascuns...
peste nurii tai de taină
şi peste petalele de floare
un cântec sa-ti soptesc!

Apoi,cu-n necuvânt-un gând frumos
ce l-ai mângâia duios,
în noaptea-ti adanca si eu sa ma apun
cu tot cu suspine şi şoapte de-amor...
(sa ma tot pierd
si pe tine sa nu te mai văd...!)

(...să cred că mi-eşti topită... !)
iar semnele-s doar asa... de-nţeles;
să nu uit,cât de mult
tu mă iubeşti!


This entry was posted on 8/06/2010 06:24:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: