Dus de fantasme ,
dincolo de lumina gândurilor,
mă lovesc din toate părţile
fiorii reci ai neputinţei
de-a mai ajunge vreodată
la capătul cunoaşterii de sine

De-atâta mers şi căutat
prin tot hăţişul umbrelor…
mă simt istovit... şi ,fără de adevărul
şi lumina din gânduri ,
timpul îmi cam joacă feste ;

când mi-e prea devreme
de-mi sună a disperare
ceasul de la mână…
şi mă trezesc cu noaptea-n cap ! ,

când mi-e prea târziu
de nu mai ştiu pe unde sunt
şi mă trimite la culcare !,
de-mi pierd anapoda
tot şirul secundelor…

Dar,ştiu că-mi rămâne trează
clepsidra destinată trecerii-mi…
şi ,poate ,reglându-mi timpul
după ale ei ritmuri ,într-un final,
va avea parte şi de cerneri
mai cumsecade
şi luminoase…!


This entry was posted on 1/24/2014 03:32:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: