În toate rostirile…
8/30/2014 03:31:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


mai aruncă din cele ce sunt peste măsură !
căci fără de spaţiu suficient in exprimare
cum ar trece gândul meu printre cuvintele tale 
să poată zăbovi mai-apoi
pentru vreun cuibărit !  

lasă lumina să pătrundă mai mult
şi printre stihurile puse-n operă cu-atâta măiestrie
azvârle cu delicateţe din când în când
şi câte-un moment de respiro
(punând la sfârşirea fiecărei clipe de trăire
câte-un suspans…iar silabele rostite suav
şi-aşa de frumos rotunjite
lasă-le să fie libere
-n tot timpul
şi jucăuşe !)

către miezul zicerii tale apleacă-te
cu mult interes-nspre fiorul existenţei
şi cu-o reverenţă adâncă opreşte-n loc tot visul
pentru câteva secunde ţinându-ţi răsuflarea
şi cu ochii-nchişi împresoară-n rotundul visării  tale
ca-ntr-un sărut pătimaş ! tot visul de iubire

apoi… toată căldura din freamătul gândirii
las-o să-ţi învăpăieze inima
şi când nu te mai poţi abţine-ntr-o aşa stare
mai aruncă din ofuri şi simţiri aiurea
(ca o prelingere de sevă
peste buzele exprimarii..
din toate splendorile tale !)

şi-atunci liberă şi mai uşoară-n toate cele
iti va fi rostirea...
arătand lumii cum poţi zbura frumos
ca şi o Pasarea Măiastră
către-nălţimi de trăiri sublime !


Aberând în gândire !
8/29/2014 03:11:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Îngrămădite de limbă
pe cerul gurii stau silabele
gata-gata să fie rostite…
dar când nu ai prea multe a zice
mai bine-ţi înghite necuvintele
şi mai taci…

în pana mea !
stau laolaltă cuvinte
şi necuvinte înmuiate în cerneală carmin
prelinsă din venele gândirii mele
gata-gata să fie scrise
ca şi o curgere lină de sevă
dintr-o piersică prea coaptă

printre buzele de exprimare
a visare cuprins mi-e gândul
când mă cobor uşor din lumea mea
şi-n lumea ta îmi plimb piciorul fin
săltând zglobiu şi tralala…
(în sus către tine coborându-ţi mai adânc
şi-n jos către mine urcându-te  mai mult )
astfel încât nimeni să nu mai ştie iubito
care pe care colindă mai abitir !
şi-n ce aiurite văi de timp
ni se scurg toate secundele clipelor
de trăire sublimă

şi toate se-nvârt năucitor
ca-ntr-un carusel nebunatic al dragostei
întâmplându-se să vezi invers
şi-anapoda toate cele exprimate…

căci şi eu de sus te văd
făcându-mi semne în disperare
de vino-ncoace şi mai rămâi cu mine !
iar tu de jos mă vezi nedumirită
cum de-mi risipesc toată a mea iubire…
doar pentru-o clipă de extaz !
în loc să mă concentrez mai mult
pentru încă o clipă
de trăire cu tine…
întru Nemurire !


Gând înaripat !
8/28/2014 09:27:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Pe diagonală…
musai urmând drumul soarelui !
gândul meu se-avântă cu capul în jos bezmetic
cu zborul un pic cam şui peste cerul de visare
şi după un ocol frumos făcând multe poze pe la ecuator
făcând multe rotaţii într-un zbor de cunoaştere !
sare cu delicateţe de pe un cerc
pe altul din ce în ce mai depărtat
trezindu-se deodată dus
pe-orbita de imponderabilitate

rămâne cu pupila ochilui mare dilatată de uimire
şi mare i-e mirarea când şi stelele
de el se miră de-aşa-ntâmplare…
mai stă în exraz de sine
cu aripile-ntinse a planare !
preţ de câteva clipe

mai-apoi îşi închide ochii…
îşi fâlfâie aripile şi rotund zboară
ca şi o Pasăre Măiastră !
îndreptându-se către polul nord de exprimare !
cel cu ochi mare şi alb din care ies silabe linii puncte şi virgule
ce sunt fin azvârlite ca şi  o apă
ce cade-n jurul unei ţâşnitoare…
ca şi o umbrelă !

apoi…în volute ample îşi continuă zborul
cu-acelaşi extaz de trăire trece pe la ecuator 
şi-n rotundul său zbor se-avântă către polul sud
cel cu ochi căscat hulpav !
şi-n care intră toate acele linii puncte şi virgule
fin aruncate de la polul nord…sunt atrase
ca-ntr-o vâltoare fără de sfârşit

se tot duce-nvârtindu-se
prin miezul pământului fâlfâindu-şi în eter de gândire aripile
cu exprimări arcuite şi răsucite îşi strigă în gura mare
într-un sfârşit de trăire uimirea…
expulzat fiind de forţe ascunse
(ca şi un dop dintr-o sticlă !)
pe la polul nord…
într-o ploaie de silabe de linii  
de puncte şi de virgule…
reluîndu-şi tot zborul
pe cerul de visare !



Cuibărind…
8/27/2014 05:11:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Pe sub poalele nopţii
soarele îşi face drum încet urcând
către marginea luciului de apă
şi îşi azvârle-ntr-o doară câte-o rază
săgetând ochi de vieţuitoare…
în câteva secunde toate se trezesc
din amorţire şi prind viaţă
-ntr-o zbenguială de nedescris

doar pasărea migratoare
îşi ridică aripile şi zboară de la est
către vest urmând drumul soarelui
in zig-zag si pe diagonala cerului desigur !
în fiecare zi căutând să aibe cât mai multă lumină
şi căldură peste toate cele

de-ndată ce el răsare ea se tot avântă
(si cu faţa către cer cum ar fi şi-notul pe spate !)
săltând în sus şi-n jos ca-ntr-un zbor liber ales
face tonouri lupinguri şi piruete
printre nori şi pe sub stele
peste toate planând mai-apoi cu măiestrie

până când timpul îi va permite
face şi o escală mai lungă…pe la ecuator
şi-n joc de plăceri cu vreun păsăroi !
peste aripi îşi toarnă spuma mării ca si o racoare
cand razele calde ale soarelui şi le-nfăşoară 
pe după gât ca si un colier de-mbratisare...
şi-n miezul zilei se-aşează uşor 
în vârf de copac... 
pentr-un cuibărit !

apoi… îşi ia ,,de mână’’ puiul
şi coboară lin în zbor frumos până la apus
urmând lumina şi căldura
dând ocol pamântului şi după ceva vreme
mai face încă un cuib
şi iară un ocol

cum şi gândul meu se lăsă dus
mereu într-o stare de visare
plimbându-se hai-hui 
pe drumul de lumină !
pe sub toate şi peste toate cele cuibărind…
pentru încă un poem !



Iubirea nu-i o zicere banală !
8/26/2014 10:16:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Iubirea-i un miracol !
nu o zvârli  aşa…-ntr-o doară
fără de şoapte dulci şi fără de fiorii-mbrăţişării
şi-apoi  zici lumii că-i plecată din tot sufletul tău
pentru cei ce vin la tine să te cunoască ori să te citească
(mai degrabă le-aş spune acelora ce-ţi vin
că-s flămânzi că sunt ­însetaţi
decât un fel de public... )

căci clipele de iubire mai altfel trăite
să ştii că le sunt şi hrană şi le ţin şi de sete !
decât banale ziceri despre nu ştiu ce se mai zice 
prin tabloide sau despre cine se mai rupe-n 
figuri de stil aiurea...şi cum vreo mâţă plouată mieuna
trasă de coadă dimineaţa 
când somnul nu ti-era prea-mplinit...
(şi-atunci de ce-njuri nefericitul soare
cum şi de ce şi-a permis
să răsară la tine la  fereastră
cu noaptea-n cap!?)

clipele de iubire sublimă
să ştii că nu sunt la-ndemâna orişicui
ar vrea să scrie... nici doar aşa…
la-ntâmplare scriind ca să mai primească 
vreun  baton de ciocolată 
pentru-ncurajare ! 
acele clipe nu se pun 

cu delicateţe şi cu multă dăruire
rupe bucăţi din pâinea iubirii tale
şi o-mparte tuturora cu măsură egală
cum ar fi şi frimiturile
aruncate păsărilor pe caldarâm
(venite din zboruri îndepărtate
să ciugulească pe săturate…de la tine !)

nu te teme că rămâi flămând
şi-mparte toată iubirea ta
în stânga şi-n dreapta
aruncând  peste măsură
mai ales pentru cei ce sunt fără de iubire!
căci atunci se vor ­­înfrupta pe săturate
şi chiar te vor slăvi !


Evadarea din fantastic !
8/25/2014 01:24:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Visarea îmi cuprinde gândul
cum intr-o stare de melancolie...
şi-ncet încet m-apucă de mână dorul
de-a-mi revedea începuturi de trăiri pline de magie
de când tot rătăceam prin labirintul minţii
căutând o cale-nspre Lumină !

când azvârleam la-ntâmplare-n creuzetul minţii
vreascuri de gânduri zănatece deodată
cu-ntrebări şi răspunsuri de-aiurea
cercând să distilez prin arderile
şi-nvăpăierile-mi de sine
esenţe de sublim

când din toate cele bune
căutam mereu să-nnod vreun sens
mi-apăruse ca un semn divin luna...
ce mă privea prin fereastra rotundă
şi-mi făcea semn cu ochiul a iubire
şi cu mâna semn de vino-ncoace

apoi într-un târziu Soarele a răsărit !
peste întunericul din mine
şi ca-ntr-un miracol mă rătăcii cu totul
fericit într-o altfel de lume

când printr-un halou fantastic     
mi-apăru atunci în cale pe-o rază de lună
toată lunecând înspre mine şi muza-
zâna din toate tainele dezlegată mie
mare cât o mare de iubire
luminâdu-mi visul
şi frumoasă ca-ntr-o poveste
fără de sfârşit mulându-se perfect
cu-ale ei trăiri pline de sublim
peste toate gândurile mele
………………………………………………………………….
de-atunci întunericul mi s-a risipit...
pentru totdeauna trăind
cu maximă simţire
orice clipă
de iubire
şi-acum soarele cu luna
se joacă-n rostogol de patimi nebune
iar eu tot mai caut o cale
să evadez cu zâna din fantastic...
ca să trăim şi să simţim totul
cum ar fi şi-aievea !



Privindu-te din spate…
8/24/2014 02:51:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Arătându-mă de-ndată
cu raze-mpleticite a fuior
când şi somnul ţi-e mai dulce 
cu-alinturi de iubire
te-aş trezi uşor din amorţire
lună adormită-n miezul zilei !
cerându-ţi şi o-mbrăţişare

te-aş servi pe tavă
cu dulceaţă de cireşe dulci
şi cu-n baton de ciocolată amăruie
apoi te-aş arunca-n spuma mării zănateco
să-ţi răcoreşti  tot dorul...
de soare !

însă te-aş lăsa mai întâi  să-mi dănţuieşti
saltand ca o fecioară zurlie
pe-aleea plină cu maci
să ştiu cum tu m-aştepţi seară de seară
unduindu-ţi lasciv trupul
până dimineaţa…
când îmi pleci !

tocmai când eu răsar cu iubire-nspre tine
din spate privindu-te
şi-acum te-aş tot întreba…
dacă ţi-a plăcut alintul meu
şi dacă mai vin la tine-n miezul zilei
cu dulceaţă de cireşe dulci
şi cu încă un baton 
de ciocolată amăruie…


Frumoasa de pe aleea plină cu maci !
8/24/2014 02:04:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Prin toate văile de timp trecându-se
şi pe sub toate apele tot căutând
Soarele răsare dintotdeauna
tocmai când luna-frumoasa-i iubită
de-atâta aşteptare plictisită
se duce la culcare

de departe vii mereu
lunecând pe-a lunii rază
doar-doar de vei întâlni Soarele !
şi te văd în fiecare noapte abătută…
plimbându-te agale şi frumoasă ca o fee
în sus şi-n jos mereu trecând pe-aceeaşi alee
(şi cum îţi scalzi piciorul fin
în roua florilor de maci
până te prinde dimineaţa…
tot aşteptând vreun semn !)

într-o zi de-ai vrea
m-aş înălţa chiar eu a soare
şi aş veni până la tine-n alcov !
(zău că te-aş învăţa cum şi ce să faci
şi să nu mai fii în contratimp…

de m-ai lăsa să-ţi vin în cale
te-aş trezi uşor din somnul de frumuseţe
cu şoapte dulci şi cu săruturi înfocate
pe la ora zece şi jumătate !
ca să nu ai vreun şoc…
la vederea razelor împleticite a fuior
când a soare mă tot apropii…
mare luminându-ţi tot cerul de visare

apoi te-aş despleti-n toate cele pe-ndelete
întinzându-mi braţele a mângâiere
şi peste toate frumuseţile tale
lunecându-mi dorul şi fiorul
puţin câte puţin ţi-aş regla tot mersul…
ca să pleci la timp în lunecare desigur !
tocmai când şi Soarele răsare
şi-atunci îl vei întâlni
şi vei şti şi cum…



O-ncercare…doar ca un exerciţiu !

8/22/2014 01:15:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Scrierile frumoase despre iubire
trebuie să curgă mereu dintr-o trăire adevărată
şi-atunci ţi se prelinge mierea gândirii peste cuvinte
când vezi că şi simţirile tale uimesc o lume-ntreagă…
lasând apă-n gură oricărui cititor de bine !

poţi să faci şi tu o-ncercare
(ca un exerciţiu…să-ţi fie mereu
înainte de ruga de-nnoptare )
ridicându-ţi uşor mătasa fină
de peste toată marea-ţi de iubire
lasându-ţi la vedere toate splendorile
ce se vor de-ndată exprimate
şi puse-n Lumină

asta se poate-ntâmpla să ştii
doar când soarele va sta gata să apună !
cand magia îţi va inunda puţin câte puţin inima
atunci dintr-o privire dezveleşte cu delicateţe soarelui
tot gândul lui de bine despre tine
şi trece-l mai-apoi uşor dincolo de pragurile visării tale
lăsându-l să-ţi coboare lin...
întru exprimarea-ţi sublimă despre toate cele

dar numai după-nnoptare...
când magia-i maximă şi toate-ţi rezonează a iubire
aruncă-ţi toate eşarfele ce-ncurcă aiurea o trăire superbă
şi lasă cititorul sa-ti vadă printre rânduri de scriere
cele mai frumoase figuri de stil puse-n operă
şi-nnodări fantastice de silabe lunecând
ca şi unse cu mierea gândirii !
într-o formă perfectă de metaforă
………………………………………………………………………
cum şi soarele meu trece-n rostogol de sine
pe sub toate apele culmile şi-ncercările…
însă-i îndulcit de mierea cuvintelor tale !
si de vrei va veni iară şi iară
să ţi se-apună falnic...
seară de seară 
gustand din scrierea ta dulce
şi plină de iubire !


Cum o balerină…
8/21/2014 01:09:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Cu degetul fin al trăirii
înmuiat în picurii vii ai simţirii
scrie-ntotdeauna despre orice
îţi mareşte pupila visării
când prin vene şi prin inimă
dulci fiori te-nvăpăiază  

peste cerul tău de visare
aşeză cu multă iubire cuvintele
cu litere arcuite suav
într-o formă perfectă de gândire…
aşa încât până şi gândul meu cel mai bun despre tine
să se tot mire cum poţi tu să-ţi risipeşti
toate silabele frumos rotunjite
dintr-o suflare exprimând
o trăire sublimă

cum o balerină superbă
-ntr-un program liber ales !
înălţată-n vârful piciorului fin
înfăşoară cu delicateţe eşarfe
roteşte cu măiestrie braţele
şi trupul şi-l unduieşte
într-o piruetă fantastică…
innodand la-ntamplare esarfe de simtiri
cu ganduri zanatece de trairi...
uimind cu-al ei dans magnific
luceferi şi zâne !



O scriere de zile mari !
8/21/2014 11:25:00 a.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Gândim şi simţim
despre orice şi oricând
după bunul nostru plac
pentru că fiecare-i unic
în felul său de-a fi în fond
                
gândul se formează singur
îşi pune aripi şi pleacă hai-hui…
iar tu-omul eşti un pic în urma lui
şi te tot duce…chiar şi pe unde nu ai mai fost
de sus şi până-n josul formei de visare !
de nici nu-l mai poţi constrânge
în niciun fel când zboară

şi-l laşi liber...să-şi facă de cap !
până la risipirea sublimă de sine
când prin poarta visării trecând
se tot duce-nspre Lumină !
(cu litere frumos rotunjite
cu puncte-n suspans de trăire fin azvârlite
cu virgule vii ce pun în operă-nţelesuri
cu mirări jucăuşe şi pline de sensuri…)
până ce toate se-nfăşoară suav
conturând o idee frumoasă
sau o simţire de trăire sublimă
exprimate-ntr-o sciere
ce te reprezintă…
de zile mari !



O iubire sublimă !

8/16/2014 02:54:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Vom avea posibilitatea
sa spunem oare cândva cuiva
despre cum am fost şi noi pe-aici !?
poate mai buni am fost decât alţii
şi-am cochetat un pic cu fericirea
poate mai înrăiţi de vremuri
şi de ofuri de inimi durute
am lăsat deoparte iubirea…

şi-apoi tot uităm de ea
până ce prăpăstii hulpave ne inghit
şi întunericul ne-ascunde-n adanc
fără să mai ştim nimic de noi
şi nici că mai suntem în stare
să retrăim vreo clipă
din tot ce-a fost…

îţi spun că iubirea-i ceva magic
şi ea face să-ţi înflorească firea
însă nu vine-aşa…pur şi simplu peste tine
ci o ai în suflet de când te naşti !

iubirea se manifestă în toate felurile
şi la tine şi la semeni
o-mparţi mai puţină când eşti privit cu indiferentă
din ce în ce mai multă când eşti iubit cu-adevărat
şi toată şi la superlativ o-mparţi deodată tuturora
când Domnul îţi zâmbeşte şi te răsplăteşte
pentru faptele tale bune 
şi pentru sufletul tău sublim
ca si pe copilul său cel mai bun !
lăsându-te să guşti din fericire
………………………………………………………….
de-aceea-ţi spun
iubeşte-ţi aproapele !
căci ce poate fi mai frumos
decât să-mparţi clipe de sublim
cu cel ce te iubeşte
cu-adevărat !


Soare răsărit mare şi-mplinit !
8/15/2014 03:15:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


Mă las dus uşor
cu tot cu gânduri şi pierdut
în lumea ta de poveşti fantastice
când portalul de trecere-nspre-o mare visare
mi-l deschizi larg…cu delicateţe şi cu degete fine
frumos arcuite şi răsfirate
peste cerul plin de magie
peste ape lucinde

şi cu timpul coborând
în visare adâncă văd cu uimire
cum o corolă de floare-de-inimă
şi-nflorită a iubire se desface suav
între malurile unei genuni !
şi mă-mpresoară cu tandreţe
(cum soarele-i primit
între coapsele unei dimineţi…
când îşi ridică uşor poalele nopţii )

cu ochii aprinşi de trăirea unică
şi chipul visător de-aşa simţiri
tu iubire mi te-arăţi superbă
şi-n clipa plină de magie
când soarele-i răsărit
mare şi-mplinit…
îl furi cu totul !
ascunzându-ţi-l în inimă
de ţi-aprinde obrajii
şi firea toată ţi-nvăpăiază
a iubire sublimă !
………………………………………………
iar eu m-aprind în sinea mea
în rostogol mereu trecând
printr-un portal magic
scânteindu-ţi
peste tot…
a soare !



Răsărit plin de magie !
8/14/2014 05:36:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


De te cuprinde vraja unui răsărit
nu mai poţi să pleci nicicum
dintr-o stare plină de magie
şi-n visare toate ţi se-ntâmplă
numai ca să ţi-aprindă firea

gândurile îţi sunt jucăuşe
şi te poartă pe unde nu-ţi imaginai
de parcă ţi-au fost trăiri mai ieri…
pline de sensuri noi şi de dulci fiori
necuvintele bat cu tărie-n poarta minţii
iar silabele toate dau năvală-nspre ieşire…
şi-atunci larg surâzând
cauţi o cale de rostire !
(căci toate ţi se-nfierbântă de nu mai poţi !)

deschizi deodată porţile visării
şi laşi să curgă liberă exprimarea a tot ce simţi
risipind pe rând sensuri noi de trăire
şi dulci fiori de simţire !
(cum între paranteze azvârli litere-ntr-o doară
şi legi silabele cu noduri de gând
formând cuvântul până la sfârşit…
când mirările dănţuiesc
la-ntâmplare…)
şi-apoi închizi ochii şi visezi
la încă un răsărit
plin de magie !



Cu ochi carmin de inimă !

8/13/2014 04:57:00 p.m. - Posted by ION CIREASA-Romania - 0 comentarii


                                    
                                          Noaptea
                                      încet alungată
                                 îşi ridică uşor poalele
                            tivite cu steluţe şi picuri vii
                             de visare se văd strălucind
                    când peste cele lumeşti soarele iar răsare
                     mândru ca un Prinţ venit la malul mării
                           în rostogol de patimi şi de vise
                          dintr-o-nnoptare magică de sine
                         să-ntâlnească luna-zâna visătoare
                          ca şi-aievea…o arătare superbă !
                               despletită şi surâzătoare
                           nălţată-n vârful piciorului fin
                                ca o balerină-n piruetă
                                 peste marginea lumii
                                îmbrăţişând miracolul
                                de departe frumos ivit
                              cu raze învăpăiate de dor
                         de sub broderia-nstelată a nopţii....
                        de uimire gândul ei tresare a iubire
                    tâmpla şi inima îi zvâcnesc ca nebunele
            de parcă-i răsărit din genunea magică a visării sale
             şi-atunci cu dulci fiori se-nfrigurează-n toate cele
             înalţă ale ei braţe catifelate într-o arcuire sublimă
              şi plină de graţie cu ochi visători şi surâs irizat
                  de razele-nvăpăiate şi de emoţia-ntâlnirii
                împresoară soarele cu ochi carmin de inimă
                         iar trăirea unică îi inundă inima
                         cu-o mare de iubire şi de fericire 
                    căci va purta-n suflet pentru totdeauna
                    şi vraja şi miracolul răsăritului magic !