făcându-mă noaptea
mare punte peste mare,
ca o corabie răsturnată !,
luna aş prinde-o uşor
cu-o mână pe după mijloc
iar cu cealaltă
i-aş cuprinde cu multă gingăşie
palma stângă
(când ea va veni să se scalde
şi să mă vadă !)

dar ,vor fi şi riscuri
şi catargul mi l-aş înfige-adânc 
în mâlul clisos,
ca să nu mă-nec…
atunci când marea,
din când în când, se-nalţă
şi-i plină de valuri !

însă,în timp ce luna-mi va surâde,
i-aş face sic !!!Soarelui apus
ce-aşteaptă cuminte
să-i ofer ce i-am promis…
şi-n nicio noapte
nu i-aş da-o
ca s-o vadă…
sub niciun chip !



This entry was posted on 1/10/2014 03:22:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: