Stiu că,-n toiul nopţii ,
se-adâncesc toate misterele
şi că ,numai atunci ,se deschid cerurile
şi poţi vedea splendoarea raiului

(când , peste liniştea din univers ,
se-aud numai rotiţele timpului
ronţăind usor din secundele vremii
şi şoaptele de-alint spuse
de luceferii-ndrăgostiţi
către zânele cele bune ! )

atunci poţi vedea limpede
cum se-amestecă fineţuri ;
doruri fine cu dulci fioruri
peste pânzele iubirii,
dulceţuri de surâsuri
cu petale de zambete
şi cu picuri de sublim...
prelinsi uşor ,din frumuseţi,
peste calde pământuri
de flori

şi multe alte minuni se-ntâmplă…
pentru ca şi răsăritului din zori,
când se va-ntâlni cu frumoasa lună,
să-i fie toate numai de bine ! ,
şi ca să-i poată risipi nopţii
demonii şi ielele…
din toate cotloanele
………………………………..
Soarelui rămânându-i tot cerul
pentru o-nnoptare de vis
cu Zâna-albă…
numai bună
pentru  o iubire
curată !



This entry was posted on 1/20/2014 05:32:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: