Aflat în faţa unei dileme,
dintr-un anume punct de vedere,
neştiind ce i se mai poate-ntâmpla,
timpul se opreşte din ticăit
preţ de câteva clipe...
atunci când se află pe marginea
căderii în uitare

Priveşte un pic în jos
şi prin jur cu sfială…
arcul şi-l înfoaie ,
îşi arată toţi muşchii
şi plonjează cu ochii-nchişi
în vâltoarea trecerii
(îndemnat, de la spate, de vreme…)
şi se tot duce !

Lovindu-se de toate cele trecute,
până-şi face ţăndări cadranul…
îşi risipeşte anapoda rotiţele,limbile
şi secundele şi-apoi , istovit
şi-n neputinţă de sine,
regretă căderea

Dar ,nimic nu se mai repară,
pentru că ce a fost a fost
şi nu se mai întoarce… 
decât răsturnând  uşor,
si pe de-a-ndoaselea…! ,
clepsidra!




This entry was posted on 1/17/2014 01:39:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: