Se pendulează timpul ,
cu sufletul la gură…
nehotărât de-a se duce
trecut ori de-a mai rămâne
un pic prezent 
şi, cu secundele răsfrânte,
i se-agaţă clepsidrei
de margini

Face podul ori şpagatul
peste buzele-i moi
şi se-ncoardă…
ca un pisoi !,
când vede pericolul
din hăul trecerii

Insă ,timpul se sparge-n figuri,
văzându-se de-a binelea trecut
şi se vrea înscris în catastif…
şi-n memoria vremii
ca un mare star !

Dar,rămâne-n extaz,
doar câteva clipe,
ca o mare mirare !,
până ce vremea-l strecoară
şi-l tot risipeşte…
în toată uitarea
de sine !


This entry was posted on 1/15/2014 03:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: