M-am
plictisit
să
tot număr clipe…
dând
deoparte dulcegării !
şi,
puţin câte puţin,
cu
rugă şi mătănii…
poate-mi vei îngădui Doamne
să-mi
schimb, doar un pic, firea
(ca să-i fiu evei un altfel de adam !)
şi,
din toate cuvintele încă nespuse ,
îi voi mai da deoparte doar şoaptele
unui cântec de demult cântat...
evelor pe la urechi
de adami jucăuşi
cât despre necuvântu-mi
adâncit în rostire suavă…
vârtej de ape şi de fiori
de i-ar face
prin toată marea de iubire
şi la nevoie de i-ar fi chiar năpastă !
până la sublima sfârşire
de trăire magică
nu-mi voi mai schimba firea !
şi-i voi rămâne evei
acelaşi adam…
ca-ntotdeauna !
0 comentarii: