Ce bine-ar fi
ca să-mi treacă timpul
un pic mai lent…doar un pic !
când paşii mă duc pe dincolo…
prin lumea fantastică a viselor,
contemplând frumuseţi,
să mă tot învârt nauc
în jurul focului de dor aprins
din centrul universului meu
de uimitoare visare
şi ,cu-n cântec de iubire ,
să-mi ademenesc şi soarta...
ca să-mi vină mai aproape
şi-n
ochi să-i citesc adevărul
despre cum vom fi…pe-acolo
să ne jucăm amândoi
de-a v-aţi ascunselea…
şi-apoi, să ne tot ardem gânduri
de dor şi de inimă durută
în toate, eu să-i fiu alintul !
şi să-i arunc uşor,din când în când,
câte-un gând zălud ,în misterul din surâs
şi câte-un dor de ea nebun…
peste toată vâlvătaia
din inima ei
şi-apoi ,cu ochii-nchişi,
să
pot să-i scriu sublime
poeme de dragoste ,
desenând
cu-n dulce fior
fiecare
cuvânt…
peste cenuşa
arderii
de noi
doi !
doi !
0 comentarii: