Lunec uşor
printre splendori
peste tărâmul primăverii
la-ntâmplare trecând…
mă tot duc paşii hai-hui
pe nu ştiu unde
mă tot sui
şi
dezvelesc cerul de stele
mă
tot cobor
şi luna o-mpart în două
ca un zălud alerg încolo
şi-ncoace
şi tot mă-mpiedic…
şi alunec printre jumătăţile de lună !
de-mi rămâne gândul cu gura căscată
şi-nlăcrămat de-aşa ispravă
cuprins într-o stare
în care nici nu mai ştiu
dacă mai sunt eu…
(acelaşi falnic trecător
pe-un cal alb galopând
printre tăpşane cu flori )
ori
sunt doar o mirare !
(trecând sfioasă şi plânsă
prin visare fluturând la-ntâmplare
eşarfe de dor cu sclipiri
de curcubeu )
0 comentarii: