Aburi se ridică
de peste tot pământul …
cuprins de fiebinţeala trecerii
Soarelui înspre tărâmul
de vis al primăverii !
şi-n lumina zilei
se despoaie frumuseţi
de straiele unei lungi aşteptări...
iar Soarelui i se-arată minuni
cu roşu-n cupe de-nfloriri
şi cu seve prelinse uşor
peste lujer…
acum,mai mult ca niciodată,
e nevoie de multă apă !
atât de multă...încât să curgă
peste toate cele-nsetate…
cu şopot de iubire !
ca să crească mari
şi
să-nflorească frumos
toate
splendorile
………………………………………..............
gânduri după gânduri,
cuprinse de Lumină ! ,
şi mie să mi se-adape…
stingându-mi ,puţin câte puţin,
dorul de-nflorire…
şi focul din inimă !
curgându-mi lin ,cu dulci fiori ,
seva iubirii peste tărâmul
de vis… al primăverii !
0 comentarii: