M-am plictisit
să tot număr clipe…
dând deoparte dulcegării !
şi, puţin câte puţin,
cu rugă şi mătănii…
poate-mi vei îngădui Doamne
să-mi schimb, doar un pic, firea

(ca să-i fiu evei un altfel de adam !)

şi, din toate cuvintele încă nespuse ,
îi voi mai da deoparte doar şoaptele
unui cântec de demult cântat... 
evelor pe la urechi
de adami jucăuşi

cât despre necuvântu-mi
adâncit în rostire suavă…
vârtej de ape şi de fiori
de i-ar face
prin toată marea de iubire
şi la nevoie de i-ar fi chiar năpastă !
până la sublima sfârşire
de trăire magică
nu-mi voi mai schimba firea !
şi-i voi rămâne evei
acelaşi adam…
ca-ntotdeauna !


This entry was posted on 4/03/2014 06:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: