Prea deodată m-am avântat,
căutând izvorul Luminii !
cu aripile-mi prea mici
şi plăpând …
cercând să o ating ,
prea departe  m-am dus !

Şi aripile mi s-au ars ,
când vâlvătaia focului
arderii de Tine-Zeu al Iubirii
am vrut să o ating

M-ai şi fulgerat,
pentru-atâta-ndrăzneală,
cu-o privire năucitoare
şi, tremurător , acum
mă tot risipesc
şi cad…
în hăul intunecat
din care tocmai
m-am ridicat
să zbor iarăşi
înspre Tine !


This entry was posted on 4/23/2014 01:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: