Multe focuri albastre
inventate peste noapte,
din
prea multă dragoste,
din
prea mare fior de iubire,
fac
să tot ardă , sublim,
un biet suflet chinuit
de-o vâlvătaie de inimă durută !
şi ,din
tot freamătul…
se tot înfierbântă
altfel decât pe pământul
unde păcatele sunt trăite
cu patimi înfocate…
Si-atunci,
ca şi-un Elf...
eu iti tot vin
cu multă apă…!
şi,-n adâncul fierbinte
al trăirilor tale,cu şopot de izvor
şi cu murmur ca de vrăjitor,
şi cu murmur ca de vrăjitor,
pot
să-ţi sting focul
(cu-o vână de apă magică...
cu multă răcoare curgându-ţi !)
şi cu mulţi fiori cântându-ţi
eu-Elful
apelor magice, pot, oricând,
să-ţi inund inima
cu prea
multă
fericire
!
0 comentarii: