Lunec uşor
printre splendori
peste tărâmul primăverii
la-ntâmplare trecând…

mă tot duc paşii hai-hui
pe nu ştiu unde
mă tot sui
şi dezvelesc cerul de stele
mă tot cobor
şi luna o-mpart în două

ca un zălud alerg încolo
şi-ncoace şi tot mă-mpiedic…
şi alunec printre jumătăţile de lună !

de-mi rămâne gândul cu gura căscată
şi-nlăcrămat de-aşa ispravă
cuprins într-o stare
în care nici nu mai ştiu
dacă mai sunt eu…
(acelaşi falnic trecător
pe-un cal alb galopând
printre tăpşane cu flori )
ori sunt doar o mirare !
(trecând sfioasă şi plânsă
prin visare fluturând la-ntâmplare
eşarfe de dor cu sclipiri
de curcubeu )


This entry was posted on 4/24/2014 01:43:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: