POEZII de Ion Cireasa

Iubită iarnă de ceară,
prelinsă printre oglinzi
aşezate de mine concave
şi cu troiene pe câmpuri
fără de mine pustii,
să ştii că nu-mi pasă
de dragostea ta din tei…
ca si altădată!

Când anotimpul cu semne lăsate
doar pentru inima ta,
cu plecări şi cu veniri,
cu clipe-poveşti şi taine,
cu visuri încă ne-ntâmplate
se va ninge peste tine
cu flori albe de cireş,
atunci aşteptările tale
vor fi binecuvântate…

în vânt calm şi nuntit...
si toate vor avea un început
şi un frumos sfârşit
cand vor fi aievea !

Dar,e bine să ştii,
că din tot ce mai am
doar iubirea şi dragostea
eu ţie ţi le-am păstrat
aproape intacte…
(...si sigur infinite...!)

Fascinată de freamătul meu
cu dulci şoapte şi doruri fierbinţi
tu,iubito, cand te voi cuprinde-n brate
si-ti voi rosti adevaruri,
să mă crezi…

........................................
(...si-ai să vezi tu...doar atunci
eu te voi minţi... !)