Te-am privit ca un hoţ
de frumuseţi,pe furiş …
mi-a fost teamă să nu te pătrund
prea adânc şi să te doară !

Sfios,cu uimire,
cu sufletul vibrând de fericire
ţi-am mângâiat conturul cu privirea…
cu penelul tremurând de emoţie
am încercat să dau culoare visului
în care mi-ai apărut un înger de femeie

Nopţile albe nu mi-au fost de-ajuns,
ca să pot să te-arăt lumii
aşa cum tu eşti…

M-ai supărat iubito,când nu ai vrut
să ţi se ştie chipul…
şi-atunci te-am botezat
« Foc de inimă »,

Apoi ,te-am aşezat în ramă
şi te privesc mereu ca pe-o icoană!

Acum mă-nchin tie…
şi sper să-ţi pot picta chipul,
privindu-te aievea ,
Minune!


This entry was posted on 12/19/2010 05:59:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: