POEZII de Ion Cireasa

Aş vrea să-mi închin,
pe crucea sorţii mele,
toate gândurile…

Ca pe-o floare de mac înfocată,
desfăcută şi mângâiată-n poală,
ca pe-o cicoare răsfirată
si despletită peste câmpul verde,
ca pe-o brânduşă lacomă de sevă
ce sărută un lujer...
să mi te-aşez iubito,
pe pânză albă
de-nserare,
întinsă mare!

Apoi ,cu fulguiri uşoare şi albe de vis,
rătăcind prin eden de visuri
să mă-nchin ţie…
fără să te strig pe nume,
fără să te caut în zare,
fără să te-ademenesc
cu sclipiri de smaralde…

(...şi,să mă ierţi,aş vrea,
dacă-ti voi greşi
vreo şoaptă
ori vreun
suspin…!)