Atât de frumoasă şi blajină,
ca la o icoană,
aşezată mare pe-o ramă
cu pânză alba şi broderie mov,
ţie să mă rog…

Ca un arcuş,lunecându-ţi lin
pe strune de suflet,
să te vrăjesc cu şoapte,
cu suspine…
si cu parfum
de iubire,
să te farmec !

Să-ţi cânt duios,preaiubită femeie
si să m-acoperi cu tine,
când timpul mi-l pierd
rătăcindu-ţi adânc
prin nopţi târzii
de tine!


This entry was posted on 12/20/2010 05:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: