POEZII de Ion Cireasa

Tu-mi spui ,cu mult drag ,
că ţi-am fost şi încă mai vrei
să-ţi fiu soare…

Pe unde-mi umbli iarnă zăpăcită
de nu te mai găsesc
să-ţi încălzesc
zăpezile ?!

Eşti mereu plecată şi mă laşi uitat…
nu mai ştiu nici dacă ţi-e bine
şi nici dacă-mi mai eşti

Aş vrea să ajung la casa ta din vale,
cu alai de îngeri şi zâne,
şi să-ţi rostesc
cuvinte
dulci

Cu clinchet cristalin răsunându-ţi uşor
din clopot de ceară,zglobiu,
să mă primeşti în prag de seară,
să mă-mbrăţişezi cu tandreţe
şi-n noapţile tale de iarnă ,
făcându-ţi luna plină,
să-mi petrec tot timpul
cu tine iubito,
ţinându-te de mână

Cu atingere caldă şi cu şoapte dulci
să-ţi fiu un duios menestrel…

(...cântându-ti...
să te tot colind cu drag !)

Din cetini de brad,
topite cu foc de inimă
şi prelinse cu dor nebun,
să-ţi las ca amintire
un senin frumos
de verde-mi !

Atunci tu să te-mbeţi de fericire
şi să mă rogifrumos să te mai colind…
să-ţi mai las pe buze de surâs
încă
şi încă
şi încă…
o amintire frumoasă
cu fulguiri uşoare
din cuvinte preapline
de graţie !