Voi avea curajul să-mi înfrunt norocul
în care gândul meu îşi are ecoul !

Voi fi fericit să-ţi rostesc cu drag ,
cu patimi, cu buze moi şi adieri de şoapte
toate sclipirile de soare
puse-ntre oglinzi concave
şi sa linistesc poftele tale hulpave
şi încă nepline de mine !

Abia atingând cu degete tremurânde
taina ta sfântă ce-mi va surâde,
cu acorduri celeste şi cu-mbrăţişări
frumoase,ne vom contopi gândurile,
iubirea,tristeţile…topite cu dragoste
de focul inimilor noastre prea durute…

Apoi îţi voi şopti la ureche,
cu tot dragul,
un cântec şi-un suspin :
Te iubesc !
Ah,femeie …


This entry was posted on 12/11/2010 03:36:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: