Sunt fericit că te-am aflat
şi-mi eşti...
cuminte şi dornică de viaţă,
poveste adevărată
şi preafrumoasă,
o carte mereu deschisă !

Nu te mai las să-mi pleci
chiar de-ar fi să mă treci
prin ape-nvolburate,
prin ninsori
fierbinţi
şi grele penitenţe

De-ai vrea,poţi să mă petreci
printre stânci şi văi abrupte

Cu vaier prelung,
învăluit în mister
de nopţi adânci,
tu tot să mă-mbrăţişezi
şi să te fac zeiţă
să vibrezi

(cu toate strunele de violină
din sufletul tău!)

Freamătul de şoapte de mi-ar fi aiurea
doar atunci tu poti să mă si uiţi...
dar  nu te mai las să-mi pleci
fără sa stii de mine

Mi-e timpul prea pustiu...
si tu vino-mi... iubito
şi ai să-nţelegi
că eu te-aştept
de când mă ştiu !


This entry was posted on 12/22/2010 07:19:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: