Mi se lasă iarna,
atrasă cu farmec
şi dezvelită de mătăsuri,
cu foşnet de alb,
cu zâmbete de soare
şi cântece sublime
fulguindu-şi cu drag
zăpezile-i cuminţi
peste-ntreaga-mi lume…

(în rotocol de dans,
cu paşi uşori,
­îşi cerne iubirea
din toată inima
peste trupul
şi braţele-mi calde...)

Duioasă-mi surâde
şi cu vrajă mă cuprinde
şi-mi sărută obrajii
cu toată dragostea,
în rostogol de visuri...
şi piruete magice!

Se ninge-apoi
frumoasa-mi albă
peste-ale mele gânduri...
lăsată uşor,sedusă
şi fierbinte


This entry was posted on 12/09/2010 03:56:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: