POEZII de Ion Cireasa

Mi-ai fost primăvară
şi te-am învelit cu petale albe
de cireş
în floare

Mi-ai fost vară şi ţi-am alergat
hai-hui prin iarba câmpului
plină cu maci

Cu raze de soare te-am încălzit
şi-apoi te-am făcut ţărm de mare
ca să-ţi plac m-am risipit
din valuri uşoare
cu stropi de rouă fină
peste nisipul tău cald

Cu dor şi dulce fior
toamnă când mi-ai fost
ţi-am răvăşit frunzele-aurii
şi ţi-am gustat toate poamele

Acum iarnă tu zici că-mi eşti
şi mă colinzi cu fulguiri uşoare
de iubire

Insa asa de dulce zănatică...
preafrumoasa  ca o zana
cu fiori de nuri in floare
şi despletită ca o ploaie magica...
mă faci să cred iubito
că-mi eşti
dincolo de toate anotimpurile
şi pentru totdeauna
doar Anotimpul iubirii!

Nu mai ştiu
în care amintire
să te caut…

îmi zâmbeşti de prea departe
şi tot mai des greşesc
tot căutându-te
spun « te iubesc »
unor dive
cu priviri reci

caut întruna pe coline
prin ierburi pe poteci
vreo urmă lăsată de tine
dar totu-i în zadar…

mersul tău e mult prea fin
şi nu pot să ţi-adulmec drumul…
m-am rătăcit şi-s tare aiurit
iar timpul nu mi-ajunge…
(...eşti dusă prea departe...!)
şi cred că voi renunţa
să te mai caut
iubito!

UN AN NOU CU-MPLINIRI…
FERICIRE-N SUFLET !
LA MULTI ANI !

De prin toate Cerurile
să vină către tine heruvimi
şi serafimi… în zboruri line
şi-n dans feeric
să ţi-aducă
dar divin !

să ţi-aducă fericirea-n suflet
să te-alinte şi să te-ncânte
cu uimitoare fulguiri aurii…

să-ţi ningă iubirea-mi
prin sufletul tău
curat şi sfânt
ca de Madonă !

cu clipe de frumuseţe
să cuprindă-al tău surâs
cu-mbrăţişare fină ...
şi-un gând frumos
cu străluciri de soare
de la mine!

în universul tău de cuvinte frumoase
şi pline de vrajă
mii de fluturi albaştri
cu aripi fine ca de mătase
să-mpresoare
cu mult drag
mirarea
ce-ţi sunt…

..................................
(...şi certitudinea
că-mi eşti... !)

În amintirile mele
doar pe tine te văd
trandafir roş-aprins…
de dragoste !

aş mângâia să ştii
ale tale petale catifelate
cu toată dragostea
dar amintirile tale
nu mă lasă

în iarna ta o amintire îţi este încă
fulguire de mirare…
şi nu te pot îmbrăţişa
şi nu pot fi eu a ta mirare
dacă tu iubito
nu eşti cu mine…

.....................................
hai , spune-mi
că mă iubeşti
doar pe mine !

Doar amintirile
îmi sunt frumoase…
iubita mea,
din ale mele ganduri
tu să nu mai pleci !

Să nu-mi laşi
timpul să plângă aiurea…
să-mi vii frumoaso
în ceas de seară
şi să mă colinzi...
si să-mi spui doar atât:

Tot ce-am iubit ,
eşti doar tu !

Aş fi vrut să văd ochişorii tăi
şi să-mi zâmbeşti
dar ai plecat prea repede...
ca şi-altădată!

(m-ai lăsat ratacit...
si mult prea singur
si te-am uitat...!)

Cum pot eu să te iubesc
dacă tu-mi apari şi-mi dispari
ca şi Fata morgana ?!

Mi te-ai tot dus...
prea departe în sufletul meu
şi aşa frumoasă
ca o amintire sublimă
te ştiu dintotdeauna
şi te-am iubit minune
(doar în altă lume…aievea!)

Dar să nu-mi mai pleci... tocmai acum
când zilele mi se scurg infiorate
în amintiri preafrumoase
cu tine iubito !

De ce-ai plecat...
de ce tu nu-nţelegi
că acum e prea târziu
ca să-mi mai pleci?!

Te văzusem pentru-o clipă
aşa frumoasă şi-adevărată…
şi-apoi te-am visat cu mine
şi mi-era prea bine să ştii
dar iara tu mi-ai plecat…

Mă doare sufletul şi nu mi-e bine
şi iartă-mă că te blestem iubito
ca dorul de mine să te-ajungă

Să nu-ţi fie bine nici ţie
până ce nu-mi vei surâde
iar eu să mă topesc
de dragul tău
tot privindu-te
şi iubindu-te
minune !

Cu zâmbete şi cântece sublime
doar iarna-mi magica
m-a fermecat!

Cu acorduri divine voi îmbrăţişa
soarta-mi hărăzită în taina mult visată…
si-acum mă rog frumos la tine Doamne
să-mi fie binecuvântată
clipa plina de magie
când voi atinge
cu sărutul meu
cerul cald şi-auriu
al frumoasei ierni
ce m-a fascinat

Ea să mă-nvăluie cu atingeri fine
cu voaluri albe de mătăsuri
si cu foşnet de şoapte
să-mi acopere
toate gândurile
cu-n strai stacojiu
de surâs
floral

Picurii ei vii cu sclipiri de frumuseţe
să mă-nfioare dulce
când o voi săruta
şi-mi voi ninge
iubirea...
cu fulgi uşori
cu straluciri de-argint
prin sufletul ei
în acorduri
de simfonii
celeste !

Priveşte-mă iubito să vezi
cum mi se ninge iubirea...
peste frumuseţea ta
şi prin universul tău
fantastic !

(te-alint chip de înger
şi te-ndemn să fii cu mine...
vis aievea…!)

Să-ţi laşi uşor capul pe umărul meu
şi să auzi cum prin ceasul vieţii
mi-aleargă nebun timpul...
suspinând
tresăltând
la fiecare şoaptă spusă de tine
topindu-şi secundele
de dragul tău
in dulci fiori

Atunci să mă petreci iubita mea
cu drag prin labirinturile magice
din inima ta
prin sufletul tău curat şi sfânt
şi prin forme ciudate de treceri
spre lumi fantastice
tu să mă tot pierzi!

Prin rai de poezii şi visuri
încă neştiute de mine
tu timpul să mi-l scurgi
cu folos si buna masura
prin clepsidra-ti vie
.........................................
şi eu să-ţi spun totdeauna :
Te-ador chip de inger!
Te iubesc minune !

Mi-am trimis toate gândurile
să te colinde…

Priveşte !
în dans feeric,
cu fulguiri uşoare
ele au ajuns iubito
pe cerul tău albastru,
prin rai de poezii

Vei vedea cum vin spre tine
steluţe mii de păpădii…
tu întinde usor palmele
şi ele îţi vor desena
inima mea

...........................................
şi cu mult drag
vor scrie pentru tine,
mare cât tot cerul,
Te iubesc ,minune !

Sunt fericit că te-am aflat
şi-mi eşti...
cuminte şi dornică de viaţă,
poveste adevărată
şi preafrumoasă,
o carte mereu deschisă !

Nu te mai las să-mi pleci
chiar de-ar fi să mă treci
prin ape-nvolburate,
prin ninsori
fierbinţi
şi grele penitenţe

De-ai vrea,poţi să mă petreci
printre stânci şi văi abrupte

Cu vaier prelung,
învăluit în mister
de nopţi adânci,
tu tot să mă-mbrăţişezi
şi să te fac zeiţă
să vibrezi

(cu toate strunele de violină
din sufletul tău!)

Freamătul de şoapte de mi-ar fi aiurea
doar atunci tu poti să mă si uiţi...
dar  nu te mai las să-mi pleci
fără sa stii de mine

Mi-e timpul prea pustiu...
si tu vino-mi... iubito
şi ai să-nţelegi
că eu te-aştept
de când mă ştiu !

Tu-mi spui ,cu mult drag ,
că ţi-am fost şi încă mai vrei
să-ţi fiu soare…

Pe unde-mi umbli iarnă zăpăcită
de nu te mai găsesc
să-ţi încălzesc
zăpezile ?!

Eşti mereu plecată şi mă laşi uitat…
nu mai ştiu nici dacă ţi-e bine
şi nici dacă-mi mai eşti

Aş vrea să ajung la casa ta din vale,
cu alai de îngeri şi zâne,
şi să-ţi rostesc
cuvinte
dulci

Cu clinchet cristalin răsunându-ţi uşor
din clopot de ceară,zglobiu,
să mă primeşti în prag de seară,
să mă-mbrăţişezi cu tandreţe
şi-n noapţile tale de iarnă ,
făcându-ţi luna plină,
să-mi petrec tot timpul
cu tine iubito,
ţinându-te de mână

Cu atingere caldă şi cu şoapte dulci
să-ţi fiu un duios menestrel…

(...cântându-ti...
să te tot colind cu drag !)

Din cetini de brad,
topite cu foc de inimă
şi prelinse cu dor nebun,
să-ţi las ca amintire
un senin frumos
de verde-mi !

Atunci tu să te-mbeţi de fericire
şi să mă rogifrumos să te mai colind…
să-ţi mai las pe buze de surâs
încă
şi încă
şi încă…
o amintire frumoasă
cu fulguiri uşoare
din cuvinte preapline
de graţie !

Totdeauna,începutul de an
are semne bune!

Când ating şi mângâi frumuseţea ta
şi sunt fermecat de şoaptele-ţi divine,
în cântecele mele vei găsi semne…

Două sunt identice
şi sunt început si sfarsit de aclamare,
când rostirile tale sublime şi dulci
mă cuprind

Altul e cântecul duios din nai
pe care-l auzi atunci când ,
învăluită cu adieri
de şoapte,
de dor
şi de dulce fior,
sufletul
îţi suspină
a iubire

Citindu-ma...vei găsi si alte semne
si ti le scriu cu mult patos
 când sunt vrăjit de splendoarea ta!

Iar când vreau să te am
şi nu mai pot de dragul tău,
îţi şoptesc,iubito,
tot mai mult
şi mereu,
a mirare !
(!!!)
...............................
şi te chem…
pe numele  tau
din taină !

Atât de frumoasă şi blajină,
ca la o icoană,
aşezată mare pe-o ramă
cu pânză alba şi broderie mov,
ţie să mă rog…

Ca un arcuş,lunecându-ţi lin
pe strune de suflet,
să te vrăjesc cu şoapte,
cu suspine…
si cu parfum
de iubire,
să te farmec !

Să-ţi cânt duios,preaiubită femeie
si să m-acoperi cu tine,
când timpul mi-l pierd
rătăcindu-ţi adânc
prin nopţi târzii
de tine!

Aş vrea să-mi închin,
pe crucea sorţii mele,
toate gândurile…

Ca pe-o floare de mac înfocată,
desfăcută şi mângâiată-n poală,
ca pe-o cicoare răsfirată
si despletită peste câmpul verde,
ca pe-o brânduşă lacomă de sevă
ce sărută un lujer...
să mi te-aşez iubito,
pe pânză albă
de-nserare,
întinsă mare!

Apoi ,cu fulguiri uşoare şi albe de vis,
rătăcind prin eden de visuri
să mă-nchin ţie…
fără să te strig pe nume,
fără să te caut în zare,
fără să te-ademenesc
cu sclipiri de smaralde…

(...şi,să mă ierţi,aş vrea,
dacă-ti voi greşi
vreo şoaptă
ori vreun
suspin…!)

Te-am privit ca un hoţ
de frumuseţi,pe furiş …
mi-a fost teamă să nu te pătrund
prea adânc şi să te doară !

Sfios,cu uimire,
cu sufletul vibrând de fericire
ţi-am mângâiat conturul cu privirea…
cu penelul tremurând de emoţie
am încercat să dau culoare visului
în care mi-ai apărut un înger de femeie

Nopţile albe nu mi-au fost de-ajuns,
ca să pot să te-arăt lumii
aşa cum tu eşti…

M-ai supărat iubito,când nu ai vrut
să ţi se ştie chipul…
şi-atunci te-am botezat
« Foc de inimă »,

Apoi ,te-am aşezat în ramă
şi te privesc mereu ca pe-o icoană!

Acum mă-nchin tie…
şi sper să-ţi pot picta chipul,
privindu-te aievea ,
Minune!

Cu ochii mari şi plini de uimire,
privesc minunea cu chip îngeresc
ce se vrea zidită…
nu e o himeră
ci însuşi adevărul
din taină !

învelită cu mine…cu broderie fină
din visul mov şi cu voaluri albe
de mătasă ,ca o mireasă,
mi se dăruieşte cu toată
dragostea

(o privesc ca si vrăjit
şi nu mai pot de dragul ei !)

Chiar azi o voi zidi...
la mine-n suflet
ca să fie numai a mea 
iubita pe veşnicie!

Floare-de-colţ,minune ,
zăpadă fină de mătăsuri albe
ţi-acoperă trupul ,
risipită fără de rost
peste aspre ruine…

E-adevărat că a ta zăpadă
ninsă prea frumos privirii mele,
ca o alinare pentr-un vis
ce-l doresc aievea
păşind cu tine
pe un drum cu petale albe,
mi-a inundat inima cu Lumina
şi frumuseţea ta…

Mi-ai topit
pe veşnicie sufletul ,
minune albă!

Tu iarnă...uşor topită
cu raze de soare,
as vrea să-mi fii…
mireasa din taină !

Eu,cel care ţi-am fost
dintotdeauna aproape,
ştiu că si tu  m-ai cuprins
ca o floare ce sărută un lujer...
că mi te-ai nins frumos pe palme
cu toată iubirea

Cu epistole de dragoste,
prea înfocată, m-ai învăluit iubito
când toate şoaptele ţi le-ai cântat duios!
însă,cu arcuire lină, eu ţi-am fost
arcuş pe strune de suflet
şi liră fină,iubindu-te,
minune !

Erai prea aiurea...
erai o ploaie amară
şi-aproape uitată...

Când clopotu-mi de lut ţi-a dat de veste
că timpul meu  în clepsidra sorţii
s-a prelins trecut peste-al tău… si prea frumos
în jocul magic de-a v-aţi ascunselea
m-ai prins cu drag de braţ
şi m-ai alintat cu -mpresurări
concentrice şi cu surâs dulce

Cu clipe sublime tu m-ai vrăjit…
şi-acum eşti ploaie ce mă-nfioră
cu picuri de fericire
şi tocmai bună
de iubit !

Ca pe-o minune , te-am îmbrăţişat
şi te-am iubit !te-aş face,oricând
să fii aiurea...să fii uitucă...
si să uiţi chiar si de mine !

Să visezi cum inorogi ,
aflând de tine, aleargă neobosiţi
pe coline şi prin văi adânci…
să te caute chiar şi printre stânci
şi să-ţi spună că le eşti dragă
Cum îşi pierd ei timpul,
căutându-te !

Doar eu te-aş face… din nou,
în jocul nostru sublim să numeri ,
una în sus şi alta-n jos,
(ana pentru mine şi alta pentru tine!)
secundele trecute cu delicatete
în uitare adanca!

Dar ,să ştii, tu trebuie să-mi fii
numai cu gândul înspre timpul
petrecut de mine,aproape tot,
în visare…cu tine!

Să nu-mi cânţi
tocmai acum
a despărţire !
eu
demult
te-am uitat !

dincolo de zare,
nu ştiu să te fi căutat…
doar printre divele
ce mă-ndeamnă
să rămân cu ele
de fapt,cu tine !
pe-altarul
iubirii,
cu steluţe mici
şi strălucitoare,
să mă joc…
iubindu-te ,
minune !

Mi-eşti iarnă frumoasă
şi decor de sărbătoare !

Te voi ţine-mbrăţişată
fără angoase…în treceri lumeşti
cu rostiri dulci si calde te voi alinta
şi cu clipe-poveşti
îţi voi însenina
chipul trist

Cu gânduri de bine ascunse-n vraja nopţilor
din iarna-ţi magică vom dezlega taine
vom prelungi sau vom comprima
si ultima secundă ce ne-a mai rămas

Tot aşa cum şi luminile din stele
ni se aprind sau ni se sting
după cum ştim că avem
Lumină-n suflet
sau viscole aspre...
ori troiene triste
si terne

Sălbatice şi negre arătări
venite de-aiurea...de  ne risipesc visele
le vom arunca pe toate
să le ardă
focul
gheenei !

De dragul tău voi învăţa a zbura
peste culmi înalte voi topi zăpezi
şi voi risipi negura...
răsărind şi apunând
prin dulci abisuri
de cuvinte
şi visuri

As vrea să-ţi fiu mereu aproape 
să nu mai caut prin risipe de vânt
ce-am pierdut...
să nu mai cauţi adieri de-mprumut
şi vremelnice trairi cu zâmbete prefăcute
cu gânduri mici şi prea confuze...
uneori chiar peltice!

Să nu mai fii pradă usoara
păsării cu puf pe aripi de visare
cu gheare ascuţite şi prea hulpavă
de sânge şi carne
de dulce si naivă
căprioară

Ar trebui să ai cugetul curat
şi zarea să-ţi fie mereu senină
când voi cuprinde-n braţe
o frumoasă primăvară...
şi tu vei rosti cu sârg
adevărul din taină !

..........................................
Doar atunci...
cu lacrimi amare,
nu vei mai plânge!

Totdeauna am lăsat ferestrele
sufletului meu larg deschise...
şi-acum mi-e frig!

Dar nu o voi închide
pe aceea dinspre răsărit
sigur!
chiar dacă vor veni după tine
viscole aspre şi păsări de pradă…

Te voi ascunde sub aripa mea caldă
şi vom zbura împreună
atâta cât pot şi eu...
cât mai sus!

La înălţime peste culmi aurii
voi fi iubito... iar pe jos
prin brazda de pe-ogor
voi coborî doar-aşa…
de câte ori vei vrea şi tu!

C-un gând ascuns...
îmbrăţişată cu mult dor
să mai număr secundele
scurse din timpul
ce ţi-a mai rămas…
uitat şi necuprins !

Iubită iarnă de ceară,
prelinsă printre oglinzi
aşezate de mine concave
şi cu troiene pe câmpuri
fără de mine pustii,
să ştii că nu-mi pasă
de dragostea ta din tei…
ca si altădată!

Când anotimpul cu semne lăsate
doar pentru inima ta,
cu plecări şi cu veniri,
cu clipe-poveşti şi taine,
cu visuri încă ne-ntâmplate
se va ninge peste tine
cu flori albe de cireş,
atunci aşteptările tale
vor fi binecuvântate…

în vânt calm şi nuntit...
si toate vor avea un început
şi un frumos sfârşit
cand vor fi aievea !

Dar,e bine să ştii,
că din tot ce mai am
doar iubirea şi dragostea
eu ţie ţi le-am păstrat
aproape intacte…
(...si sigur infinite...!)

Fascinată de freamătul meu
cu dulci şoapte şi doruri fierbinţi
tu,iubito, cand te voi cuprinde-n brate
si-ti voi rosti adevaruri,
să mă crezi…

........................................
(...si-ai să vezi tu...doar atunci
eu te voi minţi... !)

Voi avea curajul să-mi înfrunt norocul
în care gândul meu îşi are ecoul !

Voi fi fericit să-ţi rostesc cu drag ,
cu patimi, cu buze moi şi adieri de şoapte
toate sclipirile de soare
puse-ntre oglinzi concave
şi sa linistesc poftele tale hulpave
şi încă nepline de mine !

Abia atingând cu degete tremurânde
taina ta sfântă ce-mi va surâde,
cu acorduri celeste şi cu-mbrăţişări
frumoase,ne vom contopi gândurile,
iubirea,tristeţile…topite cu dragoste
de focul inimilor noastre prea durute…

Apoi îţi voi şopti la ureche,
cu tot dragul,
un cântec şi-un suspin :
Te iubesc !
Ah,femeie …

De la inima mea către inima ta,
totdeauna,îmi voi ninge
cu mult drag iubirea!

Fascinat de visuri, de surâsul tău blajin
şi de albul ninsorilor... mă voi tot duce
şi-am să-ţi vin...cu dulcele suspin!
lunecând uşor şi valsând cu tine
prin sclipiri de lună plina,
purtat de doruri multe,
în adâncul magic al noptii...

Cate-un pic tu mă vei lăsa dus... iubito,
vrăjită...prin zăpezile-ţi
pufoase şi calde,
pe cărarea albită...
trecându-ţi uşor
cu rătăciri
blânde
si dor!

Pe aripi de visuri ţi-am venit
iubito,când nici nu te-aşteptai !

Aş vrea acum să te colind
rătăcind prin neaua-ti
cu sclipiri de-argint

Cu dangăt ascuns în clopot de vise,
cu clinchet cristalin de buze ninse,
în pragul înnoptării
tu să mă primeşti...
(...cu surâs de bine şi aclamări
din aripi de fluturi albi...)

în dans cu gându-mi ,dulce lunecând
peste magia lămpii aurii…
de mult dor prea aprinsă,
să mă colinzi
şi tu iubito!

Mi se lasă iarna,
atrasă cu farmec
şi dezvelită de mătăsuri,
cu foşnet de alb,
cu zâmbete de soare
şi cântece sublime
fulguindu-şi cu drag
zăpezile-i cuminţi
peste-ntreaga-mi lume…

(în rotocol de dans,
cu paşi uşori,
­îşi cerne iubirea
din toată inima
peste trupul
şi braţele-mi calde...)

Duioasă-mi surâde
şi cu vrajă mă cuprinde
şi-mi sărută obrajii
cu toată dragostea,
în rostogol de visuri...
şi piruete magice!

Se ninge-apoi
frumoasa-mi albă
peste-ale mele gânduri...
lăsată uşor,sedusă
şi fierbinte

Vântul, uşor, să mi te-aducă
în straie de-nserare şi să nu-mi fii nălucă…
ci doar goală arătare
preafrumoasă
şi-aievea !

Cu zăpezi cuminţi să mă-mpresori,
când tu mă ai şi să mă minţi frumos
cum numai tu ştii s-o faci

Când iarăşi dulce m-alinţi,
să-mi spui iubito
că nu mă iubeşti
îndeajuns…
şi că ţi-s drag
doar un pic
peste mai mult
şi-s tot uitat
la tine-n
visuri !

Zâna iubirii şi-a fulgilor de nea,
mult căutată de luceferi îndrăgostiţi,
de prinţi frumoşi şi chiar şi de prinţese…
frumoasă si de mine mult dorită,
cu fulguire uşoară
te vreau iubito
să-mi vii
diseară

Ca o adiere blândă a pufului de păpădii...
să mă atingi cu drag
şi să-mi fii
uimire!

Dăruită în taină cu voal
şi rochie din mătase albă
să te am ...ninsă cu iubire,
fie şi pentru-o clipă,
cu-arome nebune
şi parfum de lavandă,
mireasa gândului meu

........................................
Plecat să te colind,
cu tot albul din lume
şi străluciri de soare,
cu iubirea-mi cernută
pe palmele tale,
tu să mă topeşti
în taina nopţii tale
domol adâncit...
cu sărut fierbinte
de-atâta aşteptare
şi-ntâmplare
mult dorită !

Priveşte-mă zâna zăpezilor
şi să-mi fii duioasă
şi darnică!

Lasă-mă, printre buzele-ţi mierii,
să-ţi fiu mirare frumoasă
fulguindu-ţi dulce fior
şi mii de cuvinte
de dragoste

De dor, uşor,
peste visuri sidefii,
prin roşul din aorte
şi peste nurii-ti aurii
să-mi topesc ninsoarea
de dulci suspine
şi şoapte

(In aclamarea aripilor de fluturi
albaştri.... cu sclipiri ca de aştri...)

Să te ningă...
în căuş de ape calde şi blânde,
în joc nebun de patimi,
gândurile mele
necuminţi!

Iar tu să le fii ,înfiorată,
îmbrăţişare de şoapte...
de doruri multe
şi fierbinţi !

Hai,
încearcă ,
doar tu ştii…
iubită balerină !
dansul fulgilor de nea

Cu margini de ninsoare înmiresmată,
tu să fii gândului meu
rondea aproape fixă
pe-a lui axă
în valsul feeric şi divin
să mă ningi iubire,
când mă duc amurgit
sau când vin răsărit...
doar în joc axial !

Dar, pe trepte de-ngheţ şi lunecare,
ca să nu cad adormit în visare
tu, iubito,să mă cuprinzi
cu strânsoare fină
şi dulce !

Ispita mea albă,
fii îngerul meu!
Te iubesc!
………………………
Către tine să-mi ning iubirea
ca un fulg alb de vis…

Primeşte-mă la tine-n suflet
şi să alinţi,cu şoapte dulci,
trecerea mea prin zăpezile-ţi magice

Să-ţi fiu,din prea multă iubire,
topit în inima ta,epistola de dragoste...
si fulgul mort de nea !

Dacă vrei şterge îmbrăţişarea-mi...
însă eu n-am să uit,nicicând,
sărutul tău dulce ce l-ai lăsat
peste sufletul meu !
(...si-apunerea ta... sangerie...!)

Aşa cum mă ştii...cu multa tandrete,
în nopţi cu visuri preapline de mine,
îţi voi fi totdeauna
numai mângâiere...
iar tu,de-ai vrea,
poti să-mi fii
iubito
»Doar linişte! «
şi-a mea uimire !

În visul tău de frumoasă împlinire
ţi-am mângâiat,iubito,
chipul divin şi nu ştiu cum…
Te-am topit!

Căci şoaptele mele
le-am vrut doar ascunse…
însă,pline de Lumină,
ele ţi-au surâs…
şi-acum
sunt chiar eu
cu tine!
mereu în calea ta !

........................................
şi nu mă mai satur
privindu-te,
aşa cum mi-eşti…
minune !

Când zăpezile mele vor veni către tine,
topindu-se în picături cu străluciri de soare
şi cu nuanţe de curcubeu,să m-aştepţi cu drag...
şi cu picurii prelinşi din luna-ţi caldă
tu să-mi impresori iubito
dulcele-mi ninsori!

Insă, cum tu nu-mi eşti...
viscole de-aiurea îmi troienesc cărările
şi mersul mi-e prea greoi…
iar gândul meu , săracul,
îngheţat sloi de-atâta aşteptare
lungă şi rece şi-ar dori căciulă
sau guler din blăniţă fină…

Să ştii că aş vrea să-mi cern iubirea
peste-a ta grădină…
şi că aş dori să-mi ning gândurile
în nopţi cu luna plina

Dar tu nu vei şti...(!!!-lice!),
dacă nu-mi vei fi !

Te vreau… şi tu să-mi vii !
cu puf de păpădii
si gândurile mele
să te ningă !

Cu vrajă, cu picuri de frumuseţe
şi-arginturi de lună,
să-mi alinţi iubito
ninsoarea prin a ta grădină!

Din adâncul inimii mele pân-acum
nu ţi-am spus iubito
cât de frumoasă-mi  eşti!

Ci ...doar-aşa...din răsărit în apus
şi asta-n cuvinte puţine
ţi-am mărturisit mereu
cu toată dragostea
încât tot mai mult
parte din sufletul meu
seamănă acum cu tine

Nu mai pot…!!!-lice,
să schimb nimic !

Soarele meu va apune…sa stii!

Timpul se va opri...
toate se vor mişca aiurea
cuprinse de-ntuneric
şi-n vremuri tulburi
nu prea-ndepărtate !
nu vom mai şti de noi…

(şi când mă gândesc
că a mai rămas
doar o secundă…)

Mai am un pic şi te voi îmbrăţişa toată
şi-n ochii mei verzui văd, totdeauna,
doar icoana ta

Visez întruna la clipa sfântă de mâine
când, iubindu-te la nesfârşit ,
voi fi chiar tu
şi vom fi
doar Noi!

Se ninge peste inima mea,
cu petale albe,
liniştită şi plină de candoare,
iubirea ta…

Ea se topeşte,trecută
peste doruri  fierbinti...

în picături de frumuseţe
cu parfum de verbine
şi cu străluciri diamantine
îmi inundă trupul,
sufletul,
si gândurile

şi mi-e bine,
şi mi-e bine,
şi mi-e bine…

îmi curge prin aorte elixir de alb...
de  dragoste cu gust şi parfum de tine

Sufletul meu înfloreşte de fericire
şi gândurile mi se ning iubito
cu tot albul din lume
prin visurile tale...
şi-n toate ne contopim!

......................
...topindu-ne de dor
şi foc de inimă!

Aproape nins,
luat din amintire…

Cu puf de păpădii ce zboară către tine,
însoţit de îngeri şi triluri de păsări mii,
un gând alb de vis plecat spre tine
te mângâie şi te sărută  iubito

şi-n nesomn se adânceşte...
la tine-n visuri de iubire!

aduland o albă
şi superba
orhidee !