Privesc cu uimire
o scumpă arătare ,
visată şi căutată mereu în vis…
venită către mine,
după multe aşteptări,
cu verde de smarald învăluită
si ea-mi surâde , ca o zână ,
dinspre răsărit…
şi-i oglindită-n apele fluviului
ce-mi cunoaşte toate poveştile…
arătându-mi, printre braţele-i
frumos arcuite peste-o mare de iubire,
o nemărginită dragoste !
mă tot ademeneşte ,cu eşarfe de dragoste,
ca să-i dezvelesc ,cu multă pasiune,
ochiul magic al visarii…si plin de iubire !
insa ,cu picurii-i vii ce se preling
printre coapsele-i tremurânde de doruri multe,
peste toate tandreţurile…ma tot indeamna
să-i las fiorul sărutului gandului meu
plecat sa o colinde...
plecat sa o colinde...
ca un semn
de veşnică
iubire !
iubire !