Dorul meu de tine
e-n flăcări !
şi de nerăbdare
arde
să te cunoască…
mult prea bine!
I-aş pune cunună
de flori
peste fruntea-i
arzândă…
ca să-ţi fie,
în fiecare clipă
şi-n toate zilele
de sărbătoare,
o prezenţă regală
I-aş pune apă rece
peste rugu-i de
ardere…
de mine,
de tine,
de noi doi…
ca să te văd şi
să te cunosc,
printre aburi de
iubire,
în toată splendoarea-ţi…
ah,prea dulce zeie !
Şi-n cui zdravăn,
trecut cu multă
dragoste
printre pietrele
altarului tău de-mbrăţişare,
lovit ca de-o
cremene…
din care-ar sări
scânteieri de stele
luminând tot
cerul
şi tot raiul tău
de zână,
mi-aş anina dorul
meu
de tine !
(ca pe-o icoană ,
pictată cu mult patos…
te-aş tot iubi… !)
Apoi…
te-aş ruga ,
cu rugă din
inimă,
frumoasa mea din vis,
să mi te-arăţi
ca o-nfocată păgână
din visuri coborându-mi…!
Peste mătăsurile nopţii
ce ţi-acoperă
nurii,
mi-aş lăsa petale
de şoapte...
şi ţi le-aş rupe
în fâşii multe,
pe toate
Turnându-mi,deodată
,
tot dorul,
tot of-ul
şi toată
dragostea-mi fierbinte,
în cupa ta dulce de
floare…
de dor sângerândă
……………………………
Şi ,ca un
« nebun »,
m-aş răzbuna…pe
tine !,
pentru toate-mi aşteptările
şi pentru tot dorul meu
de tine,
iubindu-te!
0 comentarii: