Un buchet de
crizanteme
cu petale
albe,catifelate
ţi-aş dărui,femeie…
cu sufletu-mi
plin de dragoste !
doar ca tu să-mi mai
surâzi…
angelic,ca
altădată !
când inima-mi
ţi-a fost
atât de-aproape
Parfum de toamnă
să mă simţi
în fiecare clipă
de trăire
şi-atunci când tu
inspiri...
aer cu suave-arome
de-mpliniri,
amintirea mea
să-ţi fie !
Peste timpul meu
să mi te-aşezi, visând…
preafrumoasă zân-a
florilor
şi-a iubirii-mi stăpână,
cu tic-tac-ul
inimii tale numărând
şi secundele
vieţii mele când,
de prea mult dor
fremătând,
al meu gând tomnatic
ţi se va furişa,
nebunatic…
şi preaplin de
sine
prin al tău,
de vis,
alcov
Atunci,tu,iubire…
doar c-un gest de
m-ai ademeni,
doar un cuvânt de
mi-ai rosti,
de mi-ai şopti,ca
o rugă,vino…!
din visul tău atât de frumos ,
ca o ploaie de
petale albe,
eu m-aş coborî…
femeie…
la tine !
De-a pururi
şi-aievea
ţi-aş fi aşternut
fin
de-nnoptare
şi gând frumos
de visare
adâncă…
de noi
doi!
0 comentarii: