Cuvântul tău de
zeie,
dulce
mă-npresoară ;
uneori prea
strâns…
ca un laţ,
alteori prea uşor…
ca un sărut !
de brânduşă-nfocată !
Sărutând un lujer
de roză…
cu prea mult
nesaţ,
al tău gând ar fi
gata să mă sufoce
cu-o dragoste
păgână…
şi ape tumultoase,
din dragostea-mi mare
izvorâtă,
stau gata-gata să erumpă
din adâncuri de
taină…
(sfinţite...pentu
mine,pentru tine… !)
Insă ,eu m-avânt
zănatic,
cu capu-n jos către
abis…
şi poate-aşa îţi
voi scăpa
din strâmtoarea-ţi
prea adâncă
şi din rostirile-ţi prea
hulpave…
si tu îmi vei fugi…
spre Nemurire,
iubito!
0 comentarii: