În galop,
de dor purtat…
printre coline frumos arcuite,
pe sub mătasea fină a nopţii magice,
alergând necontenit
şi neostenit,
într-un dute-vino pătimaş,
gândul meu nărăvaş
de dor purtat…
printre coline frumos arcuite,
pe sub mătasea fină a nopţii magice,
alergând necontenit
şi neostenit,
într-un dute-vino pătimaş,
gândul meu nărăvaş
deşteaptă din
somnul de frumuseţe
măiastra-mi pasăre-albastră-
măiastra-mi
iubire-aleasă…
şi o face să-mi
cânte
un cânt duios
de dragoste
De fiori
învăluit,
sedus de nurii-i
de cadână,
el nechează
nebuneşte
jeruind cu foc de
dor
cuibul ei…
de zână !
Cu sclipiri
diamantine,
aşezând peste
cerul de visare
aburi vii de
iubire
şi nesfârşite
curcubeie
de dragoste,
gândul meu se
potoleşte…
şi mă lasă să-mi
mângâi iubirea
şi să-i sărut cu
pasiune
toate împlinirile
…
cu mine !
0 comentarii: