Zeii mult prea haini
ai nălucirilor de noapte,
ce ne-ncântă trăirile magice,
ascunse-n edenul nostru de visare,
ne cer ofrandă pentru ploile
cu stropi de dragoste…
şi pentru valuri
de iubire…
de noi
doi!

Dar,când porţile raiului ni se deschid
şi gândurile noastre îmbrăţişează
soarele-albastru-al împlinirilor…
ţinându-ne strâns de mâini,
ademenind făpturile ireale
să ne fie îngăduitoare,
cântând şi suspinând
duios şi cu patos,
glasurile noastre se sugrumă
în laţ de dragoste…
implorând zeii
să ne fie buni,
iubito !

Si-atunci,din tot ce-avem,
noi dăm ofrandă zeilor
picuri vii de ambră…
din lapte de tine
şi miere de mine…
din toată visarea
de noi doi ,
prelinsă!




This entry was posted on 9/24/2013 05:56:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: