Dorul meu de tine
e-n flăcări !
şi de nerăbdare arde
să te cunoască…
mult prea bine!

I-aş pune cunună de flori
peste fruntea-i arzândă…
ca să-ţi fie,
în fiecare clipă
şi-n toate zilele de sărbătoare,
o prezenţă regală

I-aş pune apă rece
peste rugu-i de ardere…
de mine,
de tine,
de noi doi…
ca să te văd şi să te cunosc,
printre aburi de iubire,
în toată splendoarea-ţi…

ah,prea dulce zeie !

Şi-n cui zdravăn,
trecut cu multă dragoste
printre pietrele altarului tău de-mbrăţişare,
lovit ca de-o cremene…
din care-ar sări scânteieri de stele
luminând tot cerul
şi tot raiul tău de zână,
mi-aş anina dorul meu
de tine !

(ca pe-o icoană ,
pictată cu mult patos…
te-aş tot  iubi… !)

Apoi…
te-aş ruga ,
cu rugă din inimă,
frumoasa mea din vis,
să mi te-arăţi
ca  o-nfocată păgână
din visuri coborându-mi…!

Peste mătăsurile nopţii
ce ţi-acoperă nurii,
mi-aş lăsa petale de şoapte...
şi ţi le-aş rupe
în fâşii multe,
pe toate

Turnându-mi,deodată ,
tot dorul,
tot of-ul
şi toată dragostea-mi fierbinte,
în cupa ta dulce de floare… 
de dor sângerândă

……………………………
Şi ,ca un « nebun »,
m-aş răzbuna…pe tine !,
pentru toate-mi aşteptările
şi pentru tot dorul meu
de tine,
iubindu-te!


This entry was posted on 9/07/2013 08:01:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: