Toamna mea nu-i una oarecare!
Soarele e mai zglobiu
ca-n plină vară!

De dimineaţă până-n seară
ar face, nebunul, să-nflorească pomii
şi să aibe-alături o nouă primăvară

Dar, spre seară, are-un gând zălud;
când va luneca-n amurg,
să-i rupă plecatei veri
pânza de-nserare
şi să-i guste,
cu sete,
gutuile rămase goale

Pe ramuri să-i legene visuri,
s-o-mbete cu-arome
şi parfum de toamnă
punându-i pe buze
zeamă dulce-acrişoară
din boabe mari de struguri
cât prunele!


This entry was posted on 9/25/2010 09:14:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: