POEZII de Ion Cireasa

Pasăre-albastră, poate că toţi
cei care tivesc pe marginea
viselor noastre
ar trebui să ştie
să numere
zilele...
(cât timp ţi-am fost...!)
şi nopţile în care am rătăcit,
fără de rost,
împreună

Poate că cei ce te strigă pe nume
şi îţi măsoară paşii, uimiţi de mersul tău
şoptit în mii de treceri către mine,
ar trebui să ştie că iubirea
pe care o dăruieşti,
cu-atâta drag,
se-mparte
în doua...
în doua parti egale
cu-a mea iubire!

(şi-n câte părţi vrea sufletul tău...
în fiecare clipă...impartita doar cu mine!)

Fără cunoaştere de tine...
de ce să se creadă unii că rostirile tale
sunt bizare? asta nu-i adevărat!
numai tu ştii să mângâi suflete,
rotindu-le ameţitor în carusele
cu sensuri magice
de dragoste!