Mă-nclin,
iubita mea,
în faţa rostirilor tale!

Ele sunt pilonii
împărăţiei
visurilor mele
fără de care
totul s-ar prăbuşi
ca un castel de nisip
la o adiere de vânt

Nu aş exista,
fără cuvintele tale...
şi nici nu am visat
vreodată
să te mângâi aievea....
fără ca timpul tău
să-mi permită
să se scurgă,
odată cu-al meu,
din aceeaşi clepsidră!


This entry was posted on 9/13/2010 07:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: