Doar un cântecel
te mai poate scoate din tristeţe,
când toate cele… nu-ţi mai sunt aproape
şi corăbii ,pline cu iubire ,ţi s-au înecat
Doar un cântecel…un pic straniu !
te mai poate face să surâzi…
şi-n ochi să ai străluciri ciudate,
ştiut tare de demult…de când omul
nu-nvăţase nici să compună bine silabe
şi nici să rostească vreun cuvânt
iar iubirea…nici nu-ţi mai zic,
căci…
………………………………………………………………………
Adam, din necuvinte ,
şi-alegea vocale rotunde
şi le rostogolea ,uşor,
pe portativul corzilor vocale,
facand vocalize...
facand vocalize...
aşa de frumos ondulând sunetele
(ca şi tremurul genelor…de visare !)
încât , ale sale cântări suave,
uimeau zâne şi luceferi
desfăceau cerul în două
lăsând
să-i cadă lin ,din eden ,
pe palme,săgetată de dulci fioruri…
preafrumoasa-i Evă
şi,-nduioşată de-al lui cântecel ,
îşi
desfrunzea splendorea-i de tăcere
şi-nvăţa
să-ngâne...cate-o vocala,
sofegiind
,mai apoi...şi ea cu el,
şi fără
de cuvinte !
cântecul divin
al iubirii…
0 comentarii: