Fluturii albi, fantastici ,
risipiţi uşor dintr-un senzual sax-tenor
ce-a măiestrit ,alături de-o superbă violă-alto,
o cantată, se-nvârt ca şi vrăjiţi
la trecerea într-un tempo largo,
când unduirile din cântul lui
se mulează perfect
peste clivisul ei
peste clivisul ei
apoi ,repede,repede…fluturii
se-adună în cercuri concentrice,
mărindu-se ori coborându-se ritmul…
alternând ,cu-ale ei acorduri,în volute ample,
melisme ciudate cu dulci fioruri
(pe tot timpul ce-a mai rămas
dintr-un suav ambitus de cântare…)
şi,-ntr-un final maestoso ,
soprana şi tenorul îşi risipesc ,
sub un ropot de-aplauze calde,
o ploaie magică de sunete
0 comentarii: