Să nu te-aştepţi
la mult şi la prea bine,
când paşii te vor duce aproape
de cunoaşterea sinei…
dacă vei sări, aşa, deodată,
ca un bezmetic şi să vrei totul

căci, de la-nceput de mers,
nici calea nu te prea-ncape
cu-ale tale mofturi
şi nici cunoaşterea nu-i-ndeajuns
pentru-a şti ce şi cât să ceri

şi nici paşii nu-ţi vor fi prea siguri
fără de-o vrajă adâncă
şi fără de-nălţarea-ţi mult dorită
(de la-nceputul vrerii …
şi până la nivelul aşteptărilor !)

însă ,cu privirea fixă , fascinată
ca şi de-o mare mirare,
ispita din cunoaştere te va cuprinde,
cu multă căldură, într-a ei îmbrăţişare

şi-atunci, e momentul unui suav intermezzo…
(la-nceput andante...apoi vivace şi... da capo !)
şi toate ţi se vor arăta aşa  precum sunt
iar drumul către-a şti îţi va fi luminos
şi lunecos înspre toate cele de-aflat

 .....................................................................................
si, după o mică-mică repetiţie,
poate să-nceapă şi valsul
sinelui cu sinea visării
până la cunoaşterea absolută,
până la sfârşitul sfârşitului,
când poţi să strigi cântând ;
da ,am atins sublimul
şi mi-e tare bine ,
Doamne!


This entry was posted on 3/06/2014 09:00:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: