Un buchet de crizanteme
cu petale albe,catifelate
ţi-aş dărui,femeie…
cu sufletu-mi plin de dragoste !
doar ca tu să-mi mai surâzi…
angelic,ca altădată !
când inima-mi ţi-a fost
atât de-aproape

Parfum de toamnă să mă simţi
în fiecare clipă de trăire
şi-atunci când tu inspiri...
aer cu suave-arome
de-mpliniri,
amintirea mea
să-ţi fie !

Peste timpul meu
să mi te-aşezi, visând…
preafrumoasă zân-a florilor
şi-a iubirii-mi stăpână,
cu tic-tac-ul inimii tale numărând
şi secundele vieţii mele când,
de prea mult dor fremătând,
al meu gând tomnatic
ţi se va furişa,
nebunatic…
şi preaplin de sine
prin al tău,
de vis,
alcov

Atunci,tu,iubire…
doar c-un gest de m-ai ademeni,
doar un cuvânt de mi-ai rosti,
de mi-ai şopti,ca o rugă,vino…!
din visul tău atât de frumos ,
ca o ploaie de petale albe,
eu m-aş coborî…
femeie…
la tine !

De-a pururi şi-aievea
ţi-aş fi aşternut fin
de-nnoptare
şi gând frumos
de visare 
adâncă… 
de noi 
doi!








This entry was posted on 9/23/2013 11:35:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: