Toamnă zănatecă, tu zici că ţi-e bine
aşa despuiată şi când îţi plouă…
infernal?!
Te bucuri şi râzi ştrengăreşte
când vezi copacii noduroşi
şi desfrunziţi adânc înfipţi
în pământul cald sorbindu-ţi seva...
şi mai ales de soarele timid
şi ghemuit de frig
la pieptul tău!
Dar să nu uiţi, toamnă iubită,
că ai avut şi vremuri (şi vor mai veni!)
când erai topită; cuprinsă de arşiţă,
lipsită de ape…şi-atunci
tu implorai soarele
să-ţi stea ascuns…
şi-n noapte
să-ţi plouă
doar un pic!
aşa despuiată şi când îţi plouă…
infernal?!
Te bucuri şi râzi ştrengăreşte
când vezi copacii noduroşi
şi desfrunziţi adânc înfipţi
în pământul cald sorbindu-ţi seva...
şi mai ales de soarele timid
şi ghemuit de frig
la pieptul tău!
Dar să nu uiţi, toamnă iubită,
că ai avut şi vremuri (şi vor mai veni!)
când erai topită; cuprinsă de arşiţă,
lipsită de ape…şi-atunci
tu implorai soarele
să-ţi stea ascuns…
şi-n noapte
să-ţi plouă
doar un pic!
0 comentarii: