Sedusă de visuri, păşind cu greu
pe lungul drum spre culmi de fericire,
lacrimi cristaline ţi se scurg domol,
prelinse pe margini de dor
tie Pasare-albastra!

Din gânduri si freamăt de iubire
şi inima durută…
dar ele-ţi cuprind dorinţa de-a reuşi,
plăcerea de-a cunoaşte şi puritatea sufletului tău
ce mi se-arată ca o floare-de-colţ;

Albă, candidă şi iubitoare minune
răsărită printre pietre, ploi înspumate,
vânt năvalnic şi-nfocate patimi,
doar pentru mine!

în trecere spre inaltimi, pe drumul magic şi plin de visuri,
opreşte-te din zborul tău fantastic
Pasăre-albastră, doar o clipă!

Cuprinde-mă cu dragoste, cântă-mi duios
şi sărută-mi gândurile, lacrimile…
şi ia-mă-n zbor cu tine,
iubito!


This entry was posted on 10/08/2010 08:31:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: