Să nu crezi ce-ţi spune vântul asurzitor
căci el spulberă vise şi risipeşte cuvinte
în nimicuri fără sens

Suflet nobil, tu să crezi
tot ce-ţi spune cel ce-adoră
chipul şi iubirea ta şi vede sublimul
în toate ce-ţi sunt şi-n tot ce eşti !

Să nu-i crezi pe cei plecaţi departe
şi care privesc în alte ape…
şi ei te-ar vrea…fie şi-o picătură,
doar când li se face sete

Tu să iubeşti,cu toată credinţa ta,
pe cel de-aproape ;
cel ce ţi-aduce ploaia când ţi-e arşiţă,
cel ce-ţi mângâie chipul cu mult drag
şi, când de tine i-e dor,
eşti pentru el nesomn...
pe cel ce-ţi Luminează zarea
când firea ţi-e tristă !


This entry was posted on 10/23/2010 01:43:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: