POEZII de Ion Cireasa

Când rugina,din prea multă invidie,
se scurge din tulpini cu ramuri prea moi
pătând catifelate şi albe flori

Când vântul turbatul,ieşind din ascunzişuri,
usucă şi-mprăştie frunze plăpânde
prin crânguri si, prin marile iubiri,
suflă şi-adună nori vrând să scufunde corăbii

şi dacă-n văzduh...şi-n cercuri ­înalte
mai străbat fantasme cu trenă ruginie
de cuvinte goale şi-ncâlcite-n sensuri,
toate-mi sunt semn...că toamna asta-mi
va fi tristă…

deşi,plecatei veri, încă-i radiază chipul
a răsărit de soare...iar poamele-i dulci
­mustesc pe ramuri
cu gust şi parfum
de toamnă