Toată risipirea-mi de iubire,
de gânduri…de până ieri,
mi-o las învăluită într-o mare uitare...
din care, doar gândul sortit de-a mai fi
şi azi cu tine ,mai poate să răsară,
ca şi o mare mirare !
chiar şi orbit de-atâta alb...
din a ta splendoare

şi nici nu ştiu dacă ,
din toate cele cernute-nspre trecut ,
ceva anume a reuşit să-ţi ­încânte privirea…
ori să te-ndemne, ca şi ispită,
să mă atragi ,cu vrajă ,
într-un joc nebun…

(ca să-mi pierd  firea
şi toate gândurile , nefiresc,
ca-ntr-un joc cu iele )

tremurându-ţi , repetat, pe corzile
violinei din suflet ,un sunet suav de-amor
şi plin de emoţie, până când mi-oi rupe arcuşul…
de-atâta fericire şi zbenguială !
………………………………………………………………………
(aiurind şi eu în toate…
de parcă m-aş fi lovit la cap
de marginile clepsidrei,
într-un avânt bezmetic...
neîncăpătoare
de-atât de mult
tererem…
şi de mine !)


This entry was posted on 3/10/2014 08:56:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: